Perioada timpurie a copilăriei poate reprezenta, pentru multe familii, o perioadă de confuzie, în care apar îngrijorări legate de abilitățile de comunicare ale copiilor. Chiar dacă la vârstele fragede micuții nu au o pronunție perfectă, este important să fim atenți la modul în care vorbesc, deoarece în această perioadă își pot face apariția diverse tulburări de limbaj.
Cum putem, însă, face diferența între o pronunție infantilă și existența unor tulburări de limbaj reale? Le putem identifica acasă? Este nevoie de expertiza unui logoped? Citește în continuare pentru a afla care sunt demersurile pe care trebuie să le urmărești în a-i asigura micuțului tău o dezvoltare a limbajului corectă!
Principalele tulburări de limbaj
Pentru a putea avea o mai bună înțelegere asupra modului în care putem detecta aceste tulburări de limbaj și pentru a înțelege cum putem îmbunătăți dezvoltarea limbajului la copii, trebuie să cunoaștem principalele tulburări și modul în care acestea își fac apariția. Astfel, putem utiliza următoarea clasificare:
Tulburări de pronunție (dislalia, rinolalia, dizartria);
Tulburări de ritm și fluență (bâlbâiala, logonevroza, tahilalia, bradilalia, aftongia sau tulburările pe bază de coree);
Tulburările de voce (afonia, disfonia, fonastenia);
Tulburările limbajului citit-scris (alexia, dislexia, agrafia, disgrafia);
Tulburările polimorfe (alalia, afazia);
Tulburările de dezvoltare a limbajului (mutism psihogen, întârzieri în dezvoltarea generală a vorbirii).
Deși aceste tulburări de limbaj pot avea numeroase denumiri, nu este obligatoriu să le cunoaștem la perfecție. Important este să avem abilitatea de a observa dacă ceva este în neregulă în dezvoltarea limbajului copilului nostru.
De asemenea, de îndată ce observăm dificultăți de pronunție sau de comunicare în general, este recomandat să apelăm cât mai repede la un logoped, pentru a ne adresa din timp acestor probleme.
Cauzele tulburărilor de limbaj
În primul rând, este important să cunoaștem diferența dintre o tulburare de limbaj și limbajul întârziat. Tulburările de limbaj apar în momentul în care vorbirea nu se dezvoltă normal, pe când limbajul întârziat este reprezentat de o vorbire ce se dezvoltă perfect normal, însă mai lent. Nici tulburările de limbaj, nici limbajul întârziat nu sunt factori ce indică nivelul de inteligență, însă ne putem adresa atât tulburărilor de limbaj cât și limbajului întârziat prin logopedie.
Tulburările de limbaj pot fi cauzate de diverși factori:
Factori ereditari;
Factori psihologici și emoționali;
Probleme din timpul sarcinii - fumatul sau consumul de alcool, nașterea prematură, alimentația necorespunzătoare;
Factori de natură externă - diverse leziuni cerebrale sau nervoase;
Probleme de sănătate - polipi, noduli, chisturi etc.;
Pierderea auzului;
Defecte la naștere, precum sindromul Down;
Autismul.
Odată ce cauza acestor tulburări este cunoscută, este foarte important să luăm demersurile necesare pentru a asigura în mod corespunzător dezvoltarea limbajului la copii. Desigur, modul de abordare va trebui să varieze în funcție de cauza problemei, dar va fi mult mai ușor de identificat în momentul în care este cunoscută cu exactitate natura acesteia.
Clasificarea generală a tulburărilor de limbaj
Detectarea timpurie a unor astfel de tulburări poate oferi un avantaj semnificativ în dezvoltarea limbajului la copii. Pentru a ne da seama dacă micuțul prezintă astfel de tulburări de limbaj, este important să cunoaștem simptomele prin care acestea se pot manifesta.
Depistarea unor astfel de tulburări poate reprezenta o sarcină dificilă, deoarece nu ne adresăm unui singur factor, ci unui întreg spectru din care pot proveni acestea. Vestea bună este, însă, că odată ce am obținut cunoștințele necesare asupra acestor simptome, tulburările de limbaj vor deveni ușor de depistat, iar eliminarea lor va fi posibilă prin diverse jocuri pentru dezvoltarea vorbirii sau exerciții logopedice.
În primul rând, pentru a putea determina caracterul tulburărilor de limbaj, trebuie să înțelegem faptul că limbajul este alcătuit din două componente:
Limbajul receptiv - înțelegerea elementelor verbale și non-verbale
Limbajul expresiv - utilizarea elementelor verbale și non-verbale
Așadar, tulburările de limbaj se pot manifesta atât prin incapacitatea de a comunica eficient, cât și prin dificultățile copiilor de a înțelege ceea ce li se comunică. De exemplu, copilul poate avea tendința de a utiliza propoziții mai scurte, cu o complexitate scăzută. In același timp, pot apărea dificultăți în urmărirea firului conversațional, a diverselor expresii, a pronunțării anumitor sunete și chiar și în organizarea propriilor idei.
Simptomele tulburărilor de limbaj
Tulburările de limbaj pot avea un caracter banal sau pot fi îngrijorătoare. Este deosebit de important ca în oricare dintre aceste cazuri să le tratăm cu seriozitate și să încercăm să participăm activ la corectarea acestora.
Corectarea tulburărilor de această natură se poate face fie prin diverse jocuri pentru dezvoltarea vorbirii pe care le putem juca acasă, fie prin apelarea la un expert în logopedie. Acesta din urma poate oferi un spectru mai larg de soluții, precum exerciții logopedice efectuate într-un mediu controlat și sigur.
În general, primele simptome ale tulburărilor de limbaj pot apărea încă de la vârsta de 4-7 luni. Un prim semn este reprezentat de lipsa gânguririlor celui mic și lipsa interacțiunii cu ceilalți. După vârsta de 7 luni, tulburările de vorbire pot fi caracterizate prin lipsa abilității de a înțelege mesaje simple transmise de alte persoane, la care se adaugă lipsa sunetelor și gesturilor.
În cazul tulburărilor de limbaj receptiv la copiii mai mari, aceste tulburări pot fi reprezentate fie de inabilitatea de a înțelege limbajul indirect sau lucrurile pe care le citesc, fie prin dificultatea urmăririi unor indicații simple. De cele mai multe ori însa, tulburările de limbaj expresiv se manifestă printr-un vocabular slab, greșeli gramaticale, inabilitatea de a denumi obiecte, sau dificultăți în a relata evenimente.
Simptomele tulburărilor de limbaj receptiv și cele ale tulburărilor limbajului expresiv pot fi întâlnite laolaltă. În cazul unor astfel de tulburări mixte, micuțul poate întâmpina dificultăți atât în a exprima idei, cât și în a le înțelege.
Cum putem acționa odată ce am identificat aceste tulburări?
Primul lucru pe care ar trebui să îl facă fiecare părinte odată ce au fost identificate aceste tulburări de limbaj este să apeleze la un specialist în logopedie. Expertiza unui logoped poate oferi un ajutor foarte mare și poate asigura un progres real.
Participarea părinților este însă, un lucru indispensabil. Comunicarea constantă cu micuții este un element esențial în ameliorarea acestor tulburări. De asemenea, părinții pot participa și prin diverse jocuri pentru dezvoltarea vorbirii sau exerciții logopedice simple, care pot fi foarte distractive pentru micuți.
Astfel, este recomandat ca identificarea tulburărilor de vorbire să fie făcută cât mai timpuriu. În acest mod, vom putea oferi copiilor ajutorul specializat de care au nevoie și vom putea, de asemenea, să ne implicăm într-un mod corespunzător în dezvoltarea vorbirii acestora, pentru a-i ajuta să depășească aceste probleme.
